Glaucomul este una dintre principalele cauze de pierdere ireversibilă a vederii la nivel mondial. Deși afectează milioane de persoane, boala este adesea descoperită târziu, deoarece în stadiile inițiale nu provoacă simptome evidente. Din acest motiv, glaucomul este cunoscut și sub denumirea de „hoțul tăcut al vederii”.
Ce este glaucomul?
Glaucomul reprezintă un grup de afecțiuni oculare care determină deteriorarea progresivă a nervului optic, structura responsabilă de transmiterea informațiilor vizuale de la ochi către creier.
În multe cazuri, această afectare este asociată cu creșterea presiunii intraoculare, însă glaucomul poate apărea și la persoane care au valori normale ale presiunii oculare.
Fără diagnostic și tratament, deteriorarea nervului optic poate duce la pierderea permanentă a vederii.
De ce apare glaucomul?
În interiorul ochiului circulă continuu un lichid numit umoare apoasă. Atunci când drenajul acestui lichid este afectat, presiunea intraoculară poate crește și poate exercita presiune asupra nervului optic.
Factorii de risc includ:
- vârsta peste 40 de ani;
- antecedente familiale de glaucom;
- miopia mare;
- diabetul zaharat;
- hipertensiunea arterială;
- utilizarea îndelungată a corticosteroizilor;
- traumatismele oculare.
Care sunt simptomele?
În forma cea mai frecventă, glaucomul cronic cu unghi deschis, boala evoluează lent și fără simptome evidente.
Pacientul poate observa:
- îngustarea treptată a câmpului vizual;
- dificultăți de orientare în spațiu;
- vedere periferică redusă.
Din păcate, aceste modificări apar adesea după ce nervul optic a suferit deja leziuni importante.
Glaucomul acut – o urgență medicală
Există și o formă rară, dar gravă, numită glaucom acut cu unghi închis, care poate provoca:
- durere oculară intensă;
- înroșirea ochiului;
- vedere încețoșată;
- apariția halourilor colorate în jurul luminilor;
- greață și vărsături.
În această situație este necesar consult oftalmologic de urgență.
Cum se diagnostichează?
Singura metodă sigură de depistare este consultul oftalmologic complet.
Acesta poate include:
- măsurarea presiunii intraoculare;
- examinarea nervului optic;
- evaluarea câmpului vizual;
- tomografie în coerență optică (OCT);
- măsurarea grosimii corneei.
Deoarece glaucomul poate evolua fără simptome, controalele periodice sunt esențiale, mai ales după vârsta de 40 de ani.
Se poate trata?
Da. Deși leziunile produse nervului optic nu pot fi recuperate, tratamentul poate încetini sau opri progresia bolii.
Opțiunile terapeutice includ:
Picături oftalmice
Reprezintă cel mai frecvent tratament și au rolul de a reduce presiunea intraoculară.
Tratament laser
Poate îmbunătăți drenajul lichidului din interiorul ochiului.
Intervenții chirurgicale
Sunt recomandate atunci când tratamentul medicamentos și laserul nu reușesc să controleze boala.
Cum poate fi prevenită pierderea vederii?
Cea mai eficientă metodă este depistarea precoce.
Se recomandă:
- controale oftalmologice regulate după 40 de ani;
- examinări mai frecvente pentru persoanele cu antecedente familiale;
- respectarea tratamentului prescris de medic;
- monitorizarea periodică a presiunii intraoculare și a nervului optic.
Concluzie
Glaucomul este o boală oculară gravă care poate afecta ireversibil vederea dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. Deoarece în stadiile incipiente nu produce simptome evidente, controalele oftalmologice regulate reprezintă cea mai bună metodă de protejare a sănătății ochilor. Depistarea precoce poate face diferența dintre păstrarea și pierderea vederii.